Sfinţii Închisorilor

Parinte, cu ce cuget sa ducem o viata crestina in aceste vremuri grele?

A fost intrebat Iisus Hristos: Ce este adevarul? Mantuitorul a spus: Eu sunt viata, Eu sunt calea, adevarul si viata. Daca nu e cale, nu e mergere. Daca nu-i adevar, nu-i cunoastere. Daca nu-i viata, nu e vietuire. Eu sunt Cel Ce sunt. Asta scrie pe aureola. Cat am fost inchis la Aiud, 14 ani nu ne-am vazut unii cu altii, ne tineau izolati. Mare dar este sa il vezi pe celalalt. Sf. Macarie cel Mare a vazut o capatana de mort in padure. Si l-a intrebat: Ce ai fost? Si a raspuns: Popa idolesc am fost. Aveti vreo usurare? Voi unde sunteti? In iad, zice. Si aveti vreo usurare? Avem, cand te rogi tu pentru Egipt. E vorba de Macarie Egipteanul. Si ce usurare aveti? Ne vedem fetele unul cu altul. Si eu am simtit lucrul acesta cand eram in inchisoare, cand ne scoteau la ancheta, ne dadeau niste ochelari de tabla, pe deasupra cu sticla, ca sa para normal. Mie la un moment dat mi-a dat ochelarii si lipsea tabla aia. Dar nu am spus, ca daca spuneam, ma omora pe loc. Am tacut dar, ducandu-ma el de brat, am vazut inaintea mea la vreo zece metri ca ducea pe un detinut, alt gardian. Ei, am avut o bucurie deosebita ca am vazut unul de-al meu. Si atunci mi-a venit in minte bucuria de la scheletul pe care l-a vazut Macarie cel Mare. Nu va dati seama ce bucurie este!

Si omul isi pierde timpul acesta scump. Si moartea nu vrea sa-i faci o cafea. Nu-i de gluma. E o mare realitate. Deci atunci toata lumea se grabeste. Da-i tarziu, degeaba te grabesti, totul e sa pleci la timp. Daca ai stii ce te asteapta, nu-i nimic greu. Ori marea bucurie e vesnica, caci spune asa intr-un loc: Daca chinurile iadului sunt la nivelul zilei mortii, e destul. Ca esti constient, stii ce-ai facut, nu mai merge. Spui la duhovnic un pacat si vii cu o mie de scuze. Pai sa vedeti, daca nu era o situatie care m-a obligat… Incerci sa te scuzi, dar moartea nu te asteapta. Ganditi-va ca iadul, viata, ziua mortii nu sunt pe o mie de ani, pe veci. Pe veci, dragii mei, veci, caci spune iar intr-un loc asa: Ca daca stii ca exista vesnicie si nu iei nicio masura, meriti sa fii inchis in casa de nebuni. Nu iei nicio masura, cand stii ce-ai facut? Asa de usor te poti salva.

Si cum putem sa mai tinem rugaciunea?

Eu sunt intrebat toata ziua: Cum sa ne rugam, cum? Doamne, Doamne, Doamne, Doamne, daca zicem, e bun. Pentru ca Dumnezeu nu-i suparat pe noi atat de mult, cat pentru faptul ca suntem nepasatori. E suparat pentru asta Dumnezeu. Eu v-am facut si la Mine nu va ganditi. Eu va iau, eu va fericesc, eu va judec, nu va ganditi si la Mine deloc? Aceasta nepasare Il doare pe Dumnezeu. Ca orice mama careia nu-i plange copilul deloc ca sa-i dea tata. Ei, nepasarea asta e foarte dureroasa. Unde-i iubirea autentica? Deci intrebarea este: De ce n-ai iubit? Raspunsul e limpede: Pentru ca am urat, am dusmanit, si asta este ce ai bagat in traista vesniciei tale. Traistioara aia mica, nici aia nu e plina; din ea te hranesti o vesnicie intreaga, cu un simplu: Doamne, Doamne, Doamne, Doamne. Nu trebuie sa ne concentram pe rugaciuni lungi sau rugaciuni mistice. Aceea este a oamenilor mari. Noi suntem viermi, dar poate nici asa. Rugaciunea Doamne Iisuse e o rugaciune foarte importanta, de mare taina, dar sa fie tacuta. Pretinde lucrul asta, rugaciunea inimii: taina. Daca se poate, nici tu sa nu stii ca zici. Asa de tainica este. Ai rugaciuni Tatal nostru, ai psalmi. Si daca nu taci, ai vorbit fata de tine insuti, ca eu suflu si rasuflu. Dar nu te-ai intrebat: De unde e puterea aceasta? Rugaciunea inimii e o rugaciune foarte importanta si foarte bogata, foarte inzestrata, dar tainica. Daca ai vorbit este egal cu a mana oile la un cioban. Dar ala stie de ce le mana, tu nici nu stii ce faci. Am auzit si eu si zic ca e ceva decat nimic; dar tu esti departe de nimic. Rugaciunea inimii e viata ta: sufli si rasufli. Nu se vorbeste. Prezinti acest lucru, intri intr-o intimidate cu divinitatea: Doamne Iisuse, Dumnezeule, miluieste-ma pe mine pacatosul! Dar eu am redus-o pana la sa zic asa: Doamne, Doamne, Doamne Nu merge sa pacalesti. Spun Doamne, Doamne, dar pe toate fibrele, nu pe unde trece sangele vietii, sangele nevazut; nu sangele rosu, sangele duhului. Sa-mi spuneti unde gresesc si ma corectez. Cine poate sa se planga ca nu a stiut? N-ai stiut ca bat clopotele? Te intreb: De ce bat? Cheama viii, plange mortii si opreste vifornita. La o conferinta m-au intrebat: Ce melodie imi place? M-am pus in situatia sa nu stiu ce sa raspund, ca nici de astea de-ale lumii nu stiam sa zic o melodie, alte lucruri nu stiam, si mi-a dat in minte bataia clopotelor imi place, domnule. E o melodie cu semnificatie, nu-i o melodie pe pielea goala, asa, cum se obisnuieste la discoteci. Am auzi si eu, scuzati-ma, ca asa-i pe acolo. Sa nu socotiti ca sunteti fiinte neinsemnate si rugaciunile nu va sunt auzite. Niciun pui de gaina nu chiuie degeaba, closca imediat e acolo, atenta. Aveam la mama acasa o closca, si a iesit un pui negru. Si-l batea closca, si eu aveam necazpe closca ca nu crestea puiul ala. L-am prins, lam mangaiat, dar el, mititelul: tot la closca. Se ducea la mama lui. Asa imi zicea mamica mea: Numai mama sa nu fii. Te-a obligat, il suporti asa cum este, ca-i al tau. Dar el are legatura cu mama lui din pantece. El n-are constiinta rationala, el are constiinta instinctuala. El o intuieste si o cunoaste pe mama cu intuitia din pantece. Am vazut un copil care urla de speria tot cartierul. Toata lumea il lua in brate si nu tacea, cand a venit maica-sa, a tacut imediat. Il cunostea din pantece. Am avut un caine orb. Intr-o seara, am deschis poarta eu, am iesit la aerisire, asa, si un caine cat un magar de mare a sarit la mine, in strada. Fara sa stiu ca si cainele meu era alaturi de el acolo si stia ca eu sunt pe acolo. A iesit nestiut de mine din culcusul lui si s-a repezit la cainele acela. De ce l-a apucat nu stiu, dar urla cainele ala si astia se rugau de mine sa-mi chem cainele inapoi. Zic: Nu-l chem, nu-l chem inapoi, lasa sa te inteleptesti si mata. Un caine orb care mergea pe constiinta instinctuala, asa-i si copilul, el comunica cu mama din pantece. Comunica cu ea dar in pantece nu plange ca-i da ce trebuie. Fereasca Dumnezeu sa-ti bati mama. Nu se mai pune in discutie ca ma iubeste mama, ma traieste. Mama il supravegheaza cand doarme, nu cumva vreun purice sa-l trezeasca.

Referitor la educatia tinerilor, credeti ca ar fi viabila o alternativa de invatamant acasa? Invatamant crestin ortodox, ferit de minciunile de acum din manualele scolare.

Dar cand s-au invatat neminciuni? Daca ai un moment sa spui cand s-a invatat neminciuni, de ce nu executi? Draga, niciodata nu ai mancat maine pentru azi. Azi ai mancat pentru azi, maine mananci pentru maine. Dar nu pot sa spun ca mananc maine si pentru azi, aia nu prea merge. Astazi trebuie sa auziti cuvantul Meu, zice Mantuitorul. Sa nu va invarto?a?i inimile voastre. Si cuvantul e divin, nu e omenesc, adica pentru cine vorbeste, dar nici nu zici pentru cine latra. In tot cazul, tot te ingrijesti de viata aceasta dar nu dureaza decat astazi. Maine nu-i al nostru. Dumnezeu dispune. Orice clipa o traim ca vrea Dumnezeu. Si cand spune: Nu se misca fir de par fara voia Mea. Parul este foarte maleabil. Dintre toate organele omului, parul se misca cel mai usor la cea mai neinsemnata adiere de vant. Dar Dumnezeu, ca sa-l asigure, i-a dat radacina parului. Radacina asta este obiectul, subiectul vietii noastre. Va sa zica, tot ce gandim, Dumnezeu ne guverneaza. Stie tot, absolut tot, tot. De ce, de ce aceasta nepasare? Pe mine al treilea invatamant ma intereseaza. De ce? De ce nu ai iubit? Atata nepasare! Ce asteptati? Prepelite sa zboare pe sus? Au fost si acestea niste adevaruri prepelite fripte. Dar tu nu esti evreu, ca numai evreii se gandesc ca au fost favorizati inaintea a toate neamurile, dar ajung la Rastignire si li se infunda acolo. Mi-ai mancat prepelitele si m-ai pacalit.

Ce spuneti ca mai marii statului vor sa legalizeze prostitutia si drogurile?

Acesta-i actul de moarte al lor. Fereasca Dumnezeu! Dar este omul liber sa faca ce trebuie. Nu i s-a dat lingura s-o duca la ureche, ci s-o duca la gura. Treaba lor Eu nu fac ancheta. Eu m-am calugarit. Si va spun sincer, nu mai pot de bucurie. Am 96 de ani, am fost un baiat bogat in viata mea, aveam masina acum 8 0 de ani si le-am lasat cu multa placere; sunt acum fericit. N-am nicio obligatie decat constiinta care ma indeamna sa am un act de prezenta.

Parinte, spuneti-ne un cuvant pentru calugarie.

E cel mai minunat lucru in creatie. In creatie, nu in lume; peste ingeri. Taierea voii asta inseamna, lupta cu Dumnezeu si trebuie sa-L biruim. E un paradox. Cum sa-L birui pe Dumnezeu? Facand ce spune El. L-ai biruit, daca faci ce spune Dumnezeu. Sa fii fericit pentru ca e cel mai minunat lucru in creatie. Sf. Grigorie de Nyssa spunea despre om ca este coplesitor de neinteles. Dumnezeu are taine necunoscute nici de ingeri despre om. Ingerii nu cunosc toate ale omului si diavolul pune cu ravna nemaipomenita toata miscarea lui, sa ne iasa din cap ca suntem in asemanare cu Dumnezeu. Treaba dracului, dar noi asa suntem creati, singuri in creatie. Ca ingerii au daruri deosebite, e altceva, dar chip si asemanare suntem numai noi. Mantuitorul a luat chipul si asemanarea omului, care inseamna Dumnezeu vazut. Dar culmea, culmineaza prin monahism. Asa ca monahismul are o comparatie nemaipomenita, de neegalat. Sf. Grigorie de Nazianz, teologul, are vorba asta: De orice cuvant in plus vom da raspuns. Si cu atat mai mult de orice cuvant rusinos. Si zic eu: si cu atat mai mult de orice cuvant dusmanos, stricacios, tiranic. Omul e facut de Dumnezeu cu chip si asemanare, singur in creatie. Si e destul. Mantuitorul s-a facut om ca era Dumnezeu. N-a iesit prin asta din Dumnezeire, s-a dus tot la neamul lui, care-i omul. Dar va spun, culmineaza prin monahism. Monahul se leapada de sine. Si zice: lasa si tata si mama si frati, si surori, si copii. Placerile vietii, le mai sictirim, pentru ca am apucat pe un drum. Unii zic: Vorbesti degeaba, parinte. Viata-i alta. Este, dar sa stii ca esti cazut. De unde ai cazut, prostule? Credeti fratiile voastre ca Adam a fost creat de Dumnezeu handicapat, cum a dovedit-o? L-a facut perfect. Dovada ca el rezista, si cand zice: Dumnezei sunteti, nu zice decat catre fiii lui Adam. Nu va descurajati de viata, nu faceti greseli, care nu se mai pot repara. I-am spus si episcopului lucrul acesta: Mai, nu face greseli sa nu te mai poti apara. Asa ca sa multumiti cu fata la pamant ca sunteti calugari. E cel mai mare lucru in creatie. In creatie, nu in lume, peste ingeri. Pentru ce gresim totul se plateste, ca s-a angajat dumnezeirea. Adica, a gresit Dumnezeu? Adame, ce-i cu tine acolo? Asa ca ce mai putem salva este prin monahism. Uite, vin la mine fete, care dupa ce se marita zic: Parinte daca stiam ce ma asteapta, nu ma mai maritam. Pai nu tiam spus eu? Dar nu contam atunci, acum contez. Dar eu va spun: sunt foarte bucuros ca sunt calugar. N-am gresit chiar daca am suparat pe mamica. Dar sunt linistit de strambatatea asta care i-am facut-o. I-am spus: Mamica, trebuie sa vina toti aici. Fara sa-mi dau seama ca dialogul acesta l-a avut si Sf. Ioan Gura de Aur cu mama lui. Vrei sa ma lasi a doua oara vaduva? i-a zis, si el s-a aparat. Daca sunteti nepasatori degeaba. Adica Ce n-am facut eu, zice Dumnezeu, ca sa va salvez? Dar esti liber. Dracul n-a murit, adica nu s-a indracit pentru ca nu l-a facut liber Dumnezeu, ci pentru ca l-a lasat liber. Si asta e libertatea, ea trebuie aureolata, nu in nepasare. Dar ce ne pasa noua ca suntem alaturi de Maica Domnului? Dumnezeu la Craciun ne-a daruit pe Fiul Lui. Si omenirea I-a daruit pe Maica Domnului. Un ucenic a intrebat pe parintele lui: Ce e smerenia? Si parintele ia spus asa: A te vedea pe tine sub toata faptura, fiule; toata faptura, si viermele e faptura. Cum sa te vezi sub vierme? Tu, cu nume asa de maret, cu limba care vorbeste, nu numai care musca? Da, dragii mei, dar a avut dreptate batranul pentru ca viermele isi cauta viata, continuu. Nu se uita la timp, el isi cauta viata lui si ce-i trebuie lui.

Cum va rezista neamul romanesc?

Va avea neamul romanesc, dupa parerea mea, o mare misiune. De ce? Nu pentru ca am avut un Stefan cel Mare in Moldova, un Mihai Viteazul pe care-l sustin cu tot sufletul, in partea astalalta si Vlad Tepes. Nu pentru asta. Ci pentru ca neamul romanesc nu a uitat bataia clopotelor. Daca tu cauti viata ca un vierme, primeste plata, dar de vierme. E coplesitor, zice sfantul Grigore, caci invinge aspectele nevazute ale vietii, ale existentei pozitive ale vietii. Daca reusiti sa suportati lumea asa cum e, ati iesit din categoria viermilor; intrati in categoria omului. Si nu-i usor. De aceea am vrut sa va vad si eu, ca sa va traiesc. Ca nu-i de-ajuns sa ma iubesti, trebuie sa ma traiesti. Orice roman are o miscare interioara trecatoare, dar o are cand aude bataia clopotelor. Pentru ca Romania nu a dus niciodata un razboi de avangarda, adica de inaintare, ci de avanpost, de aparare. Avem voie sa ne aparam. Si ?ara romaneasca nu a vrut nicio palma de pamant sa ia de la vecini. Atacata din toate partile: ba de unguri, ba de rusi, ba de turci si de greci. Toti vor sa traga de noi. Si a trecut un grup, cantand nu in cuvinte romanesti, ci unguresti si un oarecare Otto, cu care faceam fotbal impreuna. Mai, Otto, tu esti ungur? Da!, asa cu emfaza la mine. Ati uitat ca sunt si eu roman. Si m-am suit pe banca aia si am vorbit o jumatate de zi si m-a facut primar in orasul ala. In trei zile am scos toti ungurii de-acolo, asta am facut in primul rand. Cu nicio conditie, nici nu am vrut sa stau de vorba. M-au dat in judecata. Revenise axa: Budapesta Bucuresti Zarnesti. Bineinteles ca nu m-am jucat cu viata mea, dar aveam o raspundere de roman. M-au condamnat bineinteles, dar nu s-a aplicat. Asta era la Brasov. Dar pe urma i-am pus si eu in miscare. La proces a venit o parte din oras, plus cetatile de-acolo. Si-am zis: Mi-am facut datoria. Si m-a luat Aiudul Deci pregatiti-va sa rezistati unde nu va e voia, printre pietre. Dragii mei, trebuie sa alergam dupa doua lucruri. De ce Mantuitorul a spus sa fiti intelepti ca serpii? De ce a ales animalul acesta atat de fioros, de inspaimantator sarpele? V-ati gandit vreodata? Sarpele nu moare, orice i-ai face, numai daca-l lovesti in cap. Asadar, fereste capul! Fiecare a vazut un sarpe si si-a dat seama ca daca nu il loveste in cap tot nu moare si Mantuitorul e capul nostru si trebuie pazit cum isi pazeste sarpele capul. Nu fugi la Hristos, ai pierdut tot! Cine este Hristos? Eu sunt Cel ce sunt este. El e totul. Deci de aceea sa fim intelepti ca serpii. Dar acuma am pus mana pe vierme. Ce inseamna ca am pus mana pe vierme? Ma rog sa ma ia si pe mine in plimbarea lui. Sa caut si eu viata. Sunt calugar si va rog sa ma scuzati, nu va invit ca sunteti neputinciosi, dar dac-ati indrazni, e cel mai mare lucru: calugaria.

Extras din revista Atitudini, nr. 10